joi, 6 aprilie 2017

Ce simbolizează stema și steagul țării noastre


Simbol naţional, drapelul care i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul albastru-galben-roșu a fost adoptat ca simbol al naţiunii române.


Care este semnificaţia culorilor drapelului


Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa creștină şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei. O altă reprezentare ar fi apa Dunării și a Mării Negre. 




Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Ea reprezintă şi culoarea holdelor de grâu copt. 

Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag.


Istoria drapelului naţional
Cele trei culori ale tricolorului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde încă din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea şi un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavril, a aparţinut lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821. Steagul a fost ascuns în timpul revoluţiei pentru a nu fi capturat, iar după ce revolta a fost înăbuşită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât arderea lui, şi totuşi, dupa 60 de ani drapelul a fost găsit, recondiţionat şi depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucureşti.


                                                                                


Istoria Drapelului Naţional începe însă în 1834, când Alexandru Ghica Vodă domnitorul Ţării Româneşti, a obţinut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii". Steagul pentru corăbii avea două culori: galben şi roşu, iar cel al armatei trei: roşu, galben şi albastru şi un vultur la mijloc.În timpul Revoluției de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional.Tricolorul devenea astfel steagul naţional al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie, roşul semnifică frăţia, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărţite egal pentru a reprezinta principiul egalității, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.
Un alt moment important în istoria drapelului a fost anul 1859, marcat de dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.



                                                                       

Până în 1861 au fost utilizate simultan atât steagurile principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti, cât şi tricolorul, iar în 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite. Prin Constituția din 1866 s-a stabilit ordinea şi dispoziţia verticală a culorilor: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roşul la margine. După venirea la conducerea statului a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi înfăptuirea României Mari în 1918, drapelul oficial a rămas în continuare cel tricolor, cu fâşiile dispuse vertical şi fără stemă în centru.


                                                             


O dată cu instaurarea republicii au fost interzise toate însemnele regatului, drapelul Republicii Populare Române a rămas tot tricolorul, dar având în centru nou creata Stemă a Republicii. Stema înfăţişa: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română şi inițialele R. P. R. la capătul spicelor. Din 1952, prin prevederile Constituţiei, în partea superioară a Stemei Republicii apare o stea roşie în cinci colţuri, iar din 1965, tricolorul a purtat Stema Republicii Socialite România.



                                                         


În timpul evenimentelor din decembrie 1989, oamenii care au ieşit în stradă, încă din 17 decembrie la Timişoara, au tăiat de pe drapel Stema, dorind să scape de însemnele heraldice comuniste, lăsând astfel drapelele găurite.
Potrivit Constituției din 1991 drapelul naţional urma să nu mai conţina nici un element heraldic, o eventuală Stemă urmând a fi folosită separat pentru însemnele oficiale.
Astăzi, Ziua Drapelului Național se sărbătorește la data de 26 iunie.



                                                          


Pentru toate popoarele, stema ţării are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional. În multe steme naţionale, elementele lor fac parte trecutului istoric naţional, fiind recunoscute de către toţi cetăţenii. Aceste simboluri nobile nu sunt fundamentate doar prin legi şi decrete, ele sunt în aceeaşi măsură, reprezentația idealurilor şi aspiraţiilor cetăţenilor, dar mai ales, reflectă pentru state cu veche tradiţie, cum este şi cazul Principatelor româneşti, simbolurile legendare ale existenței lor istorice. Spre deosebire de ţările din Occident, unde documentarea stemelor este relativ bogată, existând inclusiv numeroase izvoare scrise şi ilustrate, pentru Ţările Române izvoarele sunt incomparabil mai puţine şi la început aproape exclusiv de ordin sigilar. Acest tip de document pe lângă posibilitatea pierderii unor detalii datorită deteriorărilor frecvente ale sigiliilor, are dezavantajul de a nu prezenta culorile diferitelor elemente heraldice ce compun stema.




Stema României constă într-un vultur sau o acvilă, pe un scut, având aripile deschise; în cioc ține o cruce ortodoxă, simbol al credinței creștine, iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice:
♦Ţara Românească: Stema de stat a Țării Româneşti este cunoscută pentru prima dată la sfârşitul secolului al XIV-lea pe un document emis la 20 ianuarie 1368 de domnitorul Vlaicu Vodă şi consistă într-un vultur cu capul conturnat, având la dreapta o cruce şi la stânga o stea şi o lună, crai-nou, totul înscris într-un scut de tip francez vechi; piesa sigilară fiind destul de deteriorată, amănuntele heraldice se pot determina abia pe o pecete absolut asemănătoare din 1390.




                                     


♦Stema Moldovei, capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună, crai-nou şi o floare, pare a fi şi ea de origine mai veche decât prima sa atestare documentară, tot sigilară, datând din 1387, dar ca şi în cazul Țării Româneşti, abia sigiliul de pe hrisovul din 30 martie 1392 dat de domnitorul Roman I Muşat este suficient de clar pentru a se desluşi toate amănuntele.

                                  

♦Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdusă separat, în afara vulturului Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi,în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).

                                        

♦Transilvania: Desăvârşirea unităţii naţionale, după Primul Război Mondial, a impus schimbarea din nou a stemei, pentru a se include şi simbolurile heraldice ale noilor provincii. Este de subliniat că, exceptând Transilvania care, deşi organizată ca voievodat în cadrul Regatului Maghiar încă din secolele XII-XIII şi după căderea şi ocuparea acestuia de otomani în anul 1541, devenită principat autonom, cu acelaşi statut ca şi Țara Românească şi Moldova, nu va avea o stemă proprie. Ea nu va apărea decât pe la 1590 şi se compunea dintr-un scut împărţit în două câmpuri: pe câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieşind din linia de demarcaţie, iar în câmpul inferior, şapte munţi cu câte un turn pe ele. Aceste elemente heraldice, cu menţiunea că munţii cu turnuri vor fi înlocuite cu turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenbürgen ("Șapte cetăți"), nume atestat din anul 1296.









♦Stema Dobrogei constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial "Ținuturile Mării", întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având însă ieșire la Marea Neagră prin fâșia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă.



♦Celelalte provincii româneşti care s-au alipit României nu au avut simboluri heraldice proprii, de tradiţie, care să fie incluse în stemă: Bucovina şi Basarabia erau părţi ale Moldovei care niciodată, înaintea ocupării lor de către Imperiul Austriac şi Imperiul Rusiei, nu au constituit entităţi regionale separate, iar Banatul, Crişana şi Maramureşul căpătaseră simboluri heraldice doar sub administraţia austro-ungară, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.
Stema Basarabiei

Stema bucovinei
La baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în anul 1921 de heraldistul clujean József Sebestyén, la cererea regelui Ferdinand I al României. Stemei actuale îi lipsește, față de stema interbelică, câmpul argintiu-negru din interior (simbolul heraldic al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației "Trecerea Dunării".Un proiect de lege care readuce coroana de oțel, simbol al independenței României din anul 1878, pe capul acvilei din stemă a fost adoptat de camerele Parlamentului în prima jumătate a lui 2016. Legea a fost promulgată la 11 iulie 2016 de către președintele Klaus Iohannis.


Bibliografie:
romania.wordpress.com













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu